Despre mine

De-a lungul timpului am fost întrebată, în diferite contexte, ce m-a făcut să aleg meseria de psiholog. A fost chiar prima întrebare pe care ne-a adresat-o profesorul la primul curs în cadrul facultății.

În căutarea răspunsului perfect am realizat, cu o oarecare uimire, că nu știam să (-mi) explic motivele pentru care mă aflam acolo, în acea zi. Nu mă gândisem niciodată cu adevărat la asta. De fapt, nu știam să transform în cuvinte un proces început demult.

După primii ani de practică în cabinet, am reușit să-mi răspund la întrebare și am realizat că meseria aleasă îmi este și vocație. Sau invers. 

De mai bine de 10 ani sunt psiholog și psihoterapeut. Abordarea pe care o am este una eclectică, având formare în psihoterapie cognitiv-comportamentală și în psihoterapie psihanalitică. Totuși, învățarea nu se oprește aici. Cei mai buni profesori mi-au fost (și continuă să fie) experiențele personale, natura, cărțile, analiza personală, relațiile cu cei din jurul meu și cu oamenii cu care lucrez.

În acești ani am lucrat în cadrul Institutului de Pneumoftiziologie 'Marius Nasta' din București ca psiholog în programul național Stop fumat pentru a ajuta oamenii în procesul de renunțare la fumat, am lucrat cu pacienți cu cancer pulmonar, am colaborat în paralel cu o clinică de somnologie, am făcut voluntariat la Institutul Fundeni într-un proiect menit să-i ajute pe copiii bolnavi de cancer și să ofere susținere familiilor acestora, am colaborat 5 ani cu o clinică de specialitate în adicții, iar în prezent lucrez în cabinetul privat, practicând psihoterapie individuală și de grup cu adulți.

Acum, când mai sunt întrebată cum am ales meseria asta, îmi vine să spun că ne-am ales una pe cealaltă.