Aproape viu - o alta fațetă a depresiei

"Știi cum se simte când se apropie vacanța, îndrăznești să te bucuri preț de o clipă și apoi parcă nici n-a fost? Sau când aștepți cu nerăbdare un anume moment și te simți păcălit că a trecut pe lângă tine și nu ți-a lăsat decât o umbră de amintiri și senzații din care nu te poți hrăni suficient? Știi cum e să simți că trăiești doar o fărâmă din viața pe care ți-ai dori să o apuci cu toată forța și să o epuizezi la maximum? Sau să-ți cheltui timpul într-o goană după mici plăceri, ca să nu vezi golul deasupra căruia pășești? Sau să tragi cu ochiul în grădina mai colorată și strălucitoare a celuilalt pentru ca apoi să te ascunzi și mai mult sub greutatea copleșitoare a propriei neputințe? Știi cum se simt izolarea, singurătatea, distanța și incapacitatea de a te conecta, atunci când ești chiar în miezul petrecerii, între oameni?

Parcă ești aproape viu, aproape om.
Umbli aievea și treci prin lume ca o nălucă. Iar când vine finalul, mai devreme pentru unii, mai târziu pentru alții, suntem surprinși de-a dreptul, amețiți de groază și disperare, plini de o viață netrăită."

Existența, văzută prin ochii omului aproape viu, reprezintă o relație complicată cu viața. "Un câmp de luptă în mijlocul căruia ești aruncat la întâmplare, fără arme, protecție și posibilități de apărare. O bătălie lungă și epuizantă, cu scurte clipe de liniște și iubire, daca te numeri printre cei norocoși."

Dacă reușim să răspundem la întrebarea 'ce înseamnă viața pentru mine', probabil vom descoperi că imaginile pe care le asociem cu viața sunt adeseori dinamice, în mișcare, pline de forță: râsul, dansul, mâncatul, băutul, sexualitatea, furia, liniștea, fericirea, aventura, natura, extazul, călătoria, etc. Când ne gândim la viață, ne gândim la dinamism, schimbare, transformare, ne gândim la forța vitală, la o dorință de a trăi care îl orientează pe om spre lume ( cum zice Frankl).
Știm, la nivel rațional, că și suferința, foamea, boala, depresia, războiul, violul, epidemiile și moartea fac parte din viață, însă le percepem în mod spontan ca fiind în afara ei. Astfel, cine nu reușește să trăiască în acord cu viziunea dinamică și pozitivă a vieții, simte că trece pe lângă viață, că o pierde, se simte izolat, expulzat din locul cald și primitor al senzațiilor vii, însingurat, absent, se află undeva între viață și moarte.
O persoană sleită de vitalitate din punct de vedere psihologic nu mai poate avea schimburi satisfăcătoare cu sine, cu ceilalți sau cu lumea, iar pierderea îndelungată a relației cu propria existență duce la depresie.

Dacă reflectăm asupra condițiilor fundamentale ale existenței, avem motive serioase să fim copleșiți. Viața presupune intrarea într-un circuit permanent de cerințe, trăiri și transformări, forțe care pun presiuni neîntrerupte asupra unui om. Din punct de vedere existențial, contactul cu viața se transformă în relaționare cu tot ce se află înăuntrul și în afara noastră. Schimburile și interacțiunea cu sine și cu lumea înconjurătoare sunt o condiție necesară pentru a rămâne în viață în plan psihologic. A fi în relație cu viața înseamnă a fi vital, a trăi și a simți. Vitalitatea este expresia emoțiilor și trăirilor. Orientarea spre propria lume internă, cu trăirile și raporturile ei, face posibilă reflectarea asupra dorinței de a trăi, asupra felului în care se poate experimenta viața, face posibil accesul la creativitate, atât de importantă pentru supraviețuire.

Așa cum acordăm atenție relațiilor cu  oamenii din jurul nostru, tot așa putem să ne uităm mai atent și la propria relație cu viața. Valoarea pe care o dăm vieții determină calitatea ei.

Cum altfel ne putem raporta la complexitatea vieții dacă nu ne oprim să înțelegem, să reflectăm, să ne putem întrebările potrivite?

În încheiere, las un citat din "The Parent's Tao Te Ching: Ancient Advice for Modern Parents" de William Martin, care explică foarte frumos încotro să ne îndreptăm atenția ca să dăm valoare vieții.

"Do not ask your children
to strive for extraordinary lives.
Such striving may seem admirable,
but it is the way of foolishness.
Help them instead to find the wonder
and the marvel of an ordinary life.
Show them the joy of tasting
tomatoes, apples and pears.
Show them how to cry
when pets and people die.
Show them the infinite pleasure
in the touch of a hand.
And make the ordinary come alive for them.
The extraordinary will take care of itself"

*Citatul de început este trăirea subiectivă a unei persoane care dorește să rămână anonimă.