În anumite perioade ale anului, sau chiar ale vieții, este posibil să ne pierdem interesul pentru lucrurile și activitățile care ne făceau plăcere și ne energizau cândva. Acest lucru nu înseamnă întotdeauna că ceva rău ni se întâmplă, că trebuie să ne autodiagnosticăm imediat cu Google, sau să dăm iama în sertarul cu suplimente și vitamine.
Uneori, pur și simplu, mintea și corpul nostru au nevoie de pauză, au nevoie de liniște și de spațiu să fie. Este necesar să ne oprim, o zi, două, cinci sau cât avem nevoie. Să stăm tolăniți în pat cu ochii în tavan, ascultând un album preferat. Sau să ne uitam la un film, singuri, în liniște, departe de notificările de pe telefon și toate cerințele lumii exterioare.
Aceste activități solitare, atât de necesare, ne ajută să reflectăm asupra vieții noastre, la motivele pentru care ne angajăm în diferite evenimente sau planuri, la feluri în care ne putem îmbunătăți anumite rutine, ce facem și cu ce scop, în ce oameni merită să investim timp și energie și când este cazul să renunțăm la relații sau locuri în care nu ne mai regăsim?
Lumea externă, oamenii din jur, vor funcționa și fără prezența noastră permanentă, fără entuziasmul și energia noastră, fără a oferi continuu dragoste și grijă celorlalți. A ne acorda acest răgaz presupune retragere, liniște, tăcere, solitudine și chiar tristețe. După ce ne-am hrănit suficient, vom reveni în mijlocul celorlalți cu alte perspective și forțe.
Să ne amintim să ne oprim pentru a avea grijă de noi înșine, din când în când.